Etica digitală: transparență și trasabilitate

Etica digitală și confidențialitatea au devenit probleme importante pentru indivizi, organizații și guverne. Consumatorii sunt din ce în ce mai conștienți că informațiile lor personale sunt valoroase și trebuie să fie controlate.

Organizațiile recunosc riscul tot mai mare de gestionare a datelor cu caracter personal, iar guvernele implementează legi foarte stricte pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă.
Inteligența artificială și utilizarea modelelor de învățare automată trag un semnal de alarmă, etica digitală subliniază nevoia unei inteligențe artificiale capabilă să garanteze că sistemul în care operează este etic și corect.

Transparența și trasabilitatea sunt elemente fundamentale pentru sprijinirea necesităților eticii digitale și confidențialității. Transparența și trasabilitatea nu se referă la un singur produs sau la o singură acțiune, ci reprezintă o serie de acțiuni, tehnologii și practici de suport concepute pentru a răspunde cerințelor legale, pentru a permite o abordare etică a utilizării inteligenței artificiale și a altor tehnologii avansate și pentru a remedia lipsa tot mai mare de încredere în acest sens.

Inteligență artificială și algoritmi explicabili și etici

Deciziile algoritmice ghidează tot ceea ce fac organizațiile și consumatorii: recrutarea, achiziționarea de produse și servicii, informațiile care pot fi prezentate în web, dar și informațiile sensibile, cum ar fi daca i-a fost sau nu aprobat un împrumut unei persoane sau chiar cazierul ei judiciar.

Algoritmii deteriorați sau incorecți riscă să aibă repercusiuni grave pentru angajați, investitori și clienți. Acestea ar putea provoca accidente grave, pot duce chiar la sancțiuni importante pentru organizațiile responsabile. Riscurile legale includ formele de activități discriminatorii.
Imposibilitatea de a explica sau incapacitatea de a demonstra inconsistența tendinței în procesele algoritmice poate însemna incapacitatea unei organizații de a se justifica în fața publicului sau în instanță. 

Explainable AI, mai exact posibilitatea de a explica a inteligenței artificiale, reprezintă ansamblul de caracteristici care descrie un model, evidențiază punctele sale forte și slabe, prezice comportamentul său probabil și identifică eventualele tendințe.

Transparența și trasabilitatea sunt factorii de care trebuie să țină cont companiile: până în 2025, 30% din contractele guvernamentale și ale marilor companii pentru achiziționarea de produse și servicii digitale care utilizează Inteligența Artificială vor cere utilizarea sistemelor AI explicabil și etic.

Confidențialitate, proprietate și controlul datelor

Oamenii sunt tot mai preocupați de modul în care informațiile lor personale sunt utilizate de organizațiile din sectorul public și privat; repercusiunile acestei dispoziții colective vor avea cu siguranță impact asupra companiilor care nu vor aborda situația în mod proactiv.

În timp ce sectorul privat este din ce în ce mai limitat de legislația privacy-ului, serviciile de securitate au mult mai puține controale. Serviciile de poliție folosesc recunoașterea facială pentru a identifica persoanele de interes, folosesc recunoașterea automată a plăcuțelor de înmatriculare pentru a urmări vehiculele, utilizează date furnizate de fitness tracker pentru a determina locația și ritmul cardiac al persoanelor în momentul unei infracțiuni. Au folosit chiar Face ID pentru a debloca telefonul unui suspect. Cu miliarde de endpoint care colectează informații, poliția poate identifica cine sunteți, unde sunteți, ce faceți și chiar ce gândiți.

Trecerea de la confidențialitate la etică

Orice discuție privind confidențialitatea trebuie să se bazeze pe subiectul mai larg al eticii digitale și al încrederii.

Dar la ce ne referim atunci când vorbim despre încredere? Încrederea este o credință fermă în fiabilitate, adevăr sau abilitate. Încrederea este adesea percepută ca fiind acceptarea adevărului unei declarații fără dovezi sau investigații; dar, în realitate, încrederea este obținută prin acțiuni care pot fi demonstrate în timp.

În practică, poziția unei organizații cu privire la confidențialitate trebuie să fie ghidată de acțiunile sale din punct de vedere etic. Trecerea de la confidențialitate la etică schimbă conversația din „Suntem conformi?” în “Facem ceea ce este just?” sau “Demonstrăm că încercăm să facem ceea ce este just?”

Oamenii sunt în mod legitim îngrijorați de utilizarea datelor lor personale și încep să reacționeze. Încercările incorecte de personalizare, mass-media și procesele au clarificat clienților un lucru: datele lor sunt valoroase. Și, pentru acest motiv, vor să preia controlul. Clienții pot renunța la servicii, pot plăti în numerar sau bitcoin, pot utiliza VPN pentru a-și ascunde locația sau pentru a furniza informații false.

Legislația privind dreptul de a fi uitat (RTBF) există în multe jurisdicții, inclusiv în Europa, Africa de Sud, Coreea de Sud și China. Dreptul la portabilitatea datelor permite clienților să își ducă mai ușor datele personale și activitățile în altă parte. Informațiile personale extrem de valoroase pe care organizațiile le-au strâns în ultimul deceniu dispar.

Eșecul integrării vieții private într-o strategie de personalizare poate duce la rezultate nedorite, precum o rată ridicată de abandon de către clienți, lipsa de loialitate și încredere, precum și deteriorarea reputației unei mărci. În unele cazuri, poate apare intervenția normativă în cazul în care clienții consideră că confidențialitatea lor a fost compromisă.

Să ne amintim că încrederea clienților într-o companie se construiește greu, dar pierderea acesteia este foarte ușoară. Companiile care abuzează de datele personale vor pierde încrederea clienților. Fiabilitatea este un factor cheie în promovarea reputației și rentabilității companiei.